Деймън

Sănătate și îngrijire

Tradus automat (erori posibile)

Acesta este Damon. Două ani de așteptare... Două ani fără un singur "El este pisica mea." Îl numesc înger, pentru că, în ciuda tuturor celor prin care a trecut, nu și-a pierdut capacitatea de a iubi. Când a venit la noi, purta durere. L-am sterilizat, i-am îndepărtat ochiul problematic și i-am tratat dinții. Treptat, tot ce îl chinuia a devenit parte din trecut. Și atunci s-a întâmplat cea mai frumoasă schimbare. Nu în aspectul său, ci în sufletul său. Damon nu mai trăiește în durere. Corpul său negru nu mai este tensionat. În schimb, caută o mână umană, se cuibărește, ronțăie și arată toată tandrețea care a fost ascunsă atât de mult timp în spatele suferinței. Totuși... de mai bine de doi ani, nimeni nu l-a ales. Pisicile negre vin adesea pe ultimul loc. Și Damon așteaptă. Cu răbdare. Zi după zi. An după an. Nu există o persoană care să poată vedea ceea ce vedem noi? Nu ochiul lipsă. Nu cicatricile. Ci inima uriașă care așteaptă să iubească. Să existe cineva care să spună: "Damon, e timpul să mergem acasă." Este deparazitat intern și extern. Fără vaccinuri deocamdată. Are obiceiuri excelente de igienă. A trăit într-o cameră mică timp de peste un an. Nu pentru că este "problematic", ci pentru că viața s-a desfășurat astfel. Astăzi, Damon cântărește 4,2 kilograme de dragoste. Negru, dar presărat cu fire albe - ca și cum viața ar fi lăsat urme pe el și el le-a acceptat. Desigur, se înțelege bine cu alte pisici. Caut o persoană. Cineva care înțelege că uneori cele mai blânde ființe sunt cele care au așteptat cel mai mult. Damon nu se grăbește. Nici eu. Dar cred că undeva există un loc unde nu va fi o "soluție temporară", ci un cămin.